Cancerul de prostată (adenocarcinomul)
Cancerul de prostată este cel mai frecvent tip de cancer la bărbați. Un bărbat din 15, după vârsta de 40 de ani dezvoltă o formă de cancer de acest fel.
Din cauza incidenței mari de a dezvolta această afecțiune, este foarte important ca descoperirea sa să se facă încă din stadii incipiente.
Prevenție
Dieta dezechilibrată contribuie la predispoziția organismului de a dezvolta această afecțiune. De aceea, se recomandă o alimentație în care legumele să fie prezente aproape la fiecare masă.
In cazul sportului, acesta ajută dacă este practicat zilnic pentru menținerea tonusului muscular.
Se recomandă, de asemenea o viață sexuală regulată, frecventă care să asigure funcționarea corectă a prostatei.
Sintetizând, rezultă că moderația în ceea ce privește stilul de viață și păstrarea unui tonus muscular bun sunt condiții esențiale pentru protecția împotriva cancerului de prostată.
Înainte de împlinirea vârstei de 40 de ani se recomandă testarea PSA și cea urologică în mod periodic, pentru ca în eventualitatea unui atare diagnostic tratamentul să se aplice în faza incipientă și implicit, cu rată crescută de vindecare.
Factori de risc
Ca și în celelalte tipuri de cancer, fumatul, excesul de alcool, stilul de viață sendentar și consumul excesiv de grăsimi sunt factori care cresc incidența apariției acestei maladii.
Nu este de neglijat nici componenta genetică. Genele implicate pot avea mutații care predispun către acest tip de cancer la vârste tinere sau în forme galopante. O corelație de acest fel nu duce neapărat către justificarea unei intervenții de prostatectomie dar responsabilizează pacientul să își monitorizeze constant starea de sănătate a prostatei prin screening-uri periodice.
Simptome
Adenocarcinomul de prostată este cel mai întâlnit tip de cancer de prostată și se dezvoltă la nivelul zonei periferice a prostatei. Apariția ei este aproape asimptomatică și de aceea este descoperită deobicei în stadii destul de avansate.
Diagnosticul se face în timpul investigațiilor de prevenție (screening) sau ale celor legate de hiperplazia benignă de prostată, în această situație găsindu-se, de regulă, vârstnicii.
Sunt recomandate controale regulate ale prostatei, tocmai din cauza manifestărilor asimptomatice și în vederea obținerii unui diagnostic precis încă din faza incipientă a bolii.
Diagnostic
În afară de examenul clinic ce constă în anamneză, palpare sau tușeu rectal, pentru diagnosticul precis este necesară testarea PSA (antigen prostatic specific).
PSA este o enzimă produsă de prostată ce poate fi evidențiată cu un simplu test de sânge.
Prezența acesteia într-o cantitate care depășește pragul maxim considerat normal duce către diagnosticul de cancer de prostată.
În trecut, dacă PSA și subtipurile sale recomandau și o confirmare cu biopsie, în zilele noastre tehnicile avansate permit diagnostice precise minim invazive. PSA este un test de sânge complex care evaluează în totalitate parametrii de funcționare ai sănătății prostatei.
Dacă există suspiciuni după identificarea valorilor PSA, medicul poate recomanda RMN. Aparatura modernă, oferă o precizie ridicată a diagnosticului. De asemenea, în cazul în care se observă structurii anormale, cu ajutorul RMN se identifică zonele cu probleme din care să fie prelevate țesuturile pentru examenul histopatologic.
Fusion este o tehnică nouă care permite suprapunerea imaginilor obținute prin rezonanță magnetică cu cea din ultrasunete și este utilizată în mod uzual pentru biopsiile de prostată. Astfel, se reduce numărul de biopsii inutile și totodată și numărul de rezultate fals negative deoarece sunt evidențiate cu exactitate zonele care prezintă anomalii.
Tratament
Tratamentul diferă în funcție de stadiul la care boala este diagnosticată.
Pentru cancerele în stadiul I – stadiul incipient -se consideră că orice intervenție aduce mai multe dezavantaje decât beneficii. Tumora este existentă doar la nivel local și se monitorizează la intervale regulate, din punct de vedere al evoluției.
În stadiile avansate, intervențiile chirurgicale și radioterapia sunt la fel de eficiente. Pentru fiecare procedura trebuie analizate riscurile și efectele secundare pentru a fi aduse la cunoștința pacienților.
Pentru persoanele care nu doresc sau nu pot face terapia clasică dar și pentru pacienții vârstnici se utilizează terapia hormonală.
Ideală este combinarea radioterapiei cu cea hormonală. Aceasta metodă fiind și modalitatea standard de tratament.
Începând cu stadiul III se aplică metode combinate. Ele au ca scop îndepărtarea țesuturilor afectate și rolul de a sprijini organismul în lupta sa cu boala.