Incontinența rectală (fecală)
Incontinența rectală este pierderea controlului sfincterului anal. În afară de problema fizică, această afecțiune este una care creează multe probleme din punct de vedere psihic. Persoana suferindă se izolează social, își poate pierde respectul și încrederea de sine și în timp, poate ajunge la depresie.
Fiind un subiect atât de sensibil, pacienții nu îndrăznesc să apeleze la ajutor medical specializat și preferă remediile temporare. Precizat că ea poate fi tratată doar în sistemul medical de specialitate. De asemenea, reamintim aspectul prezentării la medic cât mai curând după constatarea problemelor apărute pentru a evita agravarea.
Nu există o cauză anume care să ducă la pierderea involuntară de materii fecale (lichide sau solide) deoarece s-a constatat că apare la persoane de ambele sex și la vârste diferite. Totuși, statistica arată că la femei probabilitatea este mai mare de a suferi de această problemă din cauza asocierii cu traumatismele pelviene aparute la nașterea copiilor.
În rândul vârstnicilor există, de asemenea, un risc mai crescut de apariție din cauza reducerii tonusul sfincterian.
Cauze
Cauzele care provoacă această afecțiune pot fi:
leziuni sau traumatisme ale sfincterului anal sau al nervilor din zona respectivă;
intervențiile chirurgicale locale;
tumori pelviene ce invadează anusul sau zona anală;
diaree;
disfuncții ale perineului pelvian;
administrarea medicamentelor cu reacții adverse;
alimente incorect digerate sau la care organismul este sensibil;
constipația – des întâlnită deoarece diminuează tonusului muscular intestinal;
radioterapia;
chimioterapia;
accident vascular cerebral;
Factori de risc
Așa cum am amintit, incontinența fecală poate apărea mai frecvent la vârstnici odată cu degenerarea întregului organism și la femei din cauza leziunilor provocate de nașteri repetate.
Diabetul zaharat cronicizat duce la apariția unor leziuni nervoase și de aici incapacitatea controlului muscular din zona anală.
Boala Alzheimer – deteriorarea întregului sistem nervos face ca și inervațiile zonei respective să nu răspundă corect impulsurilor voluntare.
Pe scurt, controlul adecvat al golirii intestinale este un proces complex determinat de sistemul muscular și sistemul nervos, componente interne dar și de modul de alimentație, de viață în general, componente externe. Eliminarea voluntară a materiilor fecale este rezultanta funcționării corecte a întregului mecanism responsabil de proces, iar orice dezechilibru este o disfuncționalitate a elementelor care îl compun.
De aceea, se impune ca în cazul constatării acestei situatii să se solicite cât mai curând ajutor medical specializat.
Diagnostic și tratament
Ca la orice investigație medicală, se începe cu efectuarea anamnezei, adică a circumstanțelor care au dus la apariția incontinenței. Se caută elementele de risc, modificări ale ritmului obișnuit de viață sau alte probleme medicale a căror asociere ar putea fi un factor declanșator.
În același timp sau ulterior anamnezei, se face examenul fizic atât al zonei pelviene cât și al zonei rectale. Se evaluează tonusul muscular pelvian și funcționalitatea sfincterului anal extern precum și toate caracteristicile morfologice ale zonei rectale.
Ca investigație imagistică relevantă este ultrasonografia (ecografia transanală sau endoanala), procedură prin care sunt depistate problemele existente la nivelul anusului. Are o rată de identificare a anomaliilor interne sau externe de peste 95% și localizează cu exactitate zona în care există defectul muscular.
La ultrasonografie se adaugă și alte proceduri, a căror necesitate este stabilită de medicul specialist. Pe parcursul altor investigații se poate reconfirma diagnosticul inițial sau se particularizează natura afecțiunii.
Sigmoidoscopia flexibilă – endoscopia rectală;
Manometria anală – măsurarea presiunii și a tonusului sfincterului anal;
Studiul neurologic – evaluarea timpului de conducere a impulsului nervos către zona afectată;
Electromiogramă – evaluarea activității electrice generate de fibrele musculare;
Rezonanța magnetică nucleară;
Defecografia (proctografia de evacuare) – evaluarea golirii tranzitului prin metode imagistice cu administrarea de substanța de contrast;
Odată cu stabilirea precisă a diagnosticului, incontinența fecală poate fi vindecată cu succes în majoritatea cazurilor sau, prin aplicarea tratamentelor, să se diminueze în intensitate. Tratamentul variază în funcție de cauza care a declanșat această problemă.
Unii pacienți au nevoie doar de schimbarea dietei, a eliminării unor medicamente cu reacții adverse sau de practicarea unor exerciții fizice pentru întărirea musculaturii din zona anală.
În cazul incontinenței fecale cu cauze complexe, tratamentele pot fi:
medicamentoase – administrarea medicamentelor care modifică consistența scaunului și care facilitează formarea acestuia;
biofeedback – introducerea unui element de presiune în anus sau a montării unui electrod, dispozitive atașate unui ecran, cu posibilitatea ca pacientul să controleze golirea intestinală;
proceduri chirurgicale: sfincteroplastie (suturarea sfincterului), transpoziția musculară (aducerea și utilizarea altor mușchi din vecinătatea zonei rectale), colostomie etc.